Un secret despre limba romana a fost scos la iveala de vatican

Teologul de talie internaţională Miceal Ledwith afirmă că limba latină este o limbă românească şi nu cum se credea până acum că limba română este o limbă latină.

"Chiar daca se stie ca latina este limba oficiala a Bisericii Catolice, precum si limba Imperiului Roman, iar limba romana este o limba latina, mai putina lume cunoaste ca limba romana, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latina, si nu invers. Cu alte cuvinte, nu limba romana este o limba latina, ci mai degraba limba latina este o limba romaneasca. Asadar, vreau sa-i salut pe oamenii din Muntii Bucegi, din Brasov, din Bucuresti. Voi sunteti cei care ati oferit un vehicul minunat lumii occidentale (limba latina)", spune Miceal Ledwight într-un interviu acordat la TVR Cluj.

Papa Ioan Paul al II-lea a spus, cu ocazia vizitei in Romania, din anul 1999, ca Romania este “Gradina Maicii Domnului”? In sustinerea afirmatiei este adusa si una dintre cele mai vechi relatari despre limba vorbita pe teritoriul Romaniei, inca inainte de Hristos.


"Colhii si dacii ma cunosc, ei vorbesc o limba barbara, de idioma latina” (Horatiu, marele poet roman (65 i. Chr. – 08 i. Chr.) – Odele, I, 20 (afirmatie facuta cu aproape un secol si jumatate inaintea cuceririi unei parti din Dacia).

Povestea celor şapte neamuri ale dacilor

Una din tainele moştenite de limba română

Cândva, de mult, la începutul primului mileniu înainte de Hristos, pe teritoriul României şi dincolo de acesta, locuiau şapte neamuri de obârşie pelasgă. Limba vorbită de aceştia păstra încă un important fond comun cu cea pelasgă.Ceea ce o delimita însă de limba pelasgă era un concept unitar al limbii cu particularităţi regionale. Particularitatea regională ce făcea deosebirea între vorbirea unui neam şi celălalt consta în folosirea predominant caracteristică a unei vocale. Erau şapte neamuri, precum cele şapte vocale ale limbii române.

Cel dintâi între neamuri era al dacilor. Vocala ce le era caracteristică era a. Ei erau daci, adică „de aici” cu alte cuvinte din această excepţie „de aici”, în vorbirea curentă prin simplificare, s-a ajuns la “d‘aci”, respectiv daci. Teritoriul pe care trăiau era sudul Transilvaniei, de la Carpaţii de curbură până la Munţii Apuseni, partea sudică şi limita cu zona Banatului, iar spre sud erau limitaţi de Munţii Bucegi, Munţii Făgăraş, Munţii Cibin, Munţii Orăştiei până către Munţii Banatului. Zona aceasta fiind vatra Daciei, celelalte neamuri erau aşezate de jur împrejurul acestuia.

Cel de-al doilea neam este cel al decilor. Vocala ce le era caracteristică era e. În limbajul popular, acest nume “deci” provenea asemenea celui al dacilor din “de aici”, respectiv “de aci” ajungându-se la „deci” Iar prin transformare lingvistică g a luat locul lui d şi s-a ajuns la “geţi”. Este cunoscut faptul că în nordul judeţului Mehedinţi există acest fenomen lingvistic de vorbire cu g ca înlocuitor al unor consoane. Teritoriul pe care trăiau este cel cunoscut ca Geţia, adică Muntenia, Oltenia, Dobrogea şi sudul Moldovei, iar la sud, pe ambele maluri ale Dunării.

Al treilea neam este cel al „dicilor”. Vocala ce le era caracteristică era i. Acest nume provine tot din „de aici”, respectiv “de aci” mai apoi „di aci”, iar prin transformarea lui a se ajunge la „dici”. Teritoriul pe care trăiau este cel al Moldovei, cu precizarea că se întindea până dincolo de Nistru la est şi nord. Vorbirea celor din Moldova de azi este notorie prin i.

Următorul neam dacic este cel al „docilor”. Vocala caracteristică este o. Provenienţa este aceeaşi, adică din “de aici” din care, eludându-l pe a şi rotindu-l pe e în o, apare „doici” respectiv „doci”. Teritoriul pe care trăiau este Banatul, cu menţiunea că se întindea mult la vest şi sud şi parţial Oltenia.

Cel de-al cincilea neam dacic este cel al „ducilor”. Vocala lor caracteristică este u, adică vocala atribuită lui Dumnezeu. Acest neam era cel mai puţin numeros, limba ce o vorbeau era dulce, puţin cântată precum vorbesc cei de pe Târnave. Teritoriul pe care trăiau era o zonă pe axa Rupea, Agnita, Mediaş, Blaj, având cam 50 de km lăţime, iar spre nord, zona Tg. Mureş şi Reghin. Acest neam era precum leviţii la vechii evrei, adică dintre ei se alegeau preoţii.

Următorul neam dacic este cel al „dăcilor”. Vocala caracteristică este ă. Mecanismul de formare al numelui este asemănător precedentelor. Teritoriul pe care trăiau este partea de nord a Munţilor Apuseni, Bihorul, Zalăul, zona Clujului şi Maramureşul. Şi astăzi cei de pe aceste meleaguri vorbesc cu „tăţi” în loc de toţi ş.a.m.d.

Al şaptelea neam este cel al „dâcilor”. Vocala caracteristică este â. Teritoriul pe care trăiau este cel al zonei Harghita-Covasna. Despre aceştia se ştiu mai puţine. Dintre ei se alegeau slujitorii în templele dacice, ce însoţeau preoţii, asemenea cântăreţilor bisericeşti de azi. Ceangăii se pare că sunt urmaşii acestui neam, ei suferind însă o puternică influenţă forţată din partea secuilor şi ungurilor, odată cu venirea acestora din urmă peste ei.

Este interesant de remarcat neamul docilor sau „doicilor”. Sub presiunea altor popoare în drumul acestora spre sud, o parte a neamului docilor a migrat din locul de obârşie spre centrul şi vestul Europei, respectiv Germania de azi, Austria şi Elveţia. Numele l-au păstrat sub forma de „doici” însă scris astăzi altfel, respectiv „deutch”, dar pronunţat doici, iar ţării i-au spus Deutchland.

La fel de interesant de remarcat este numele olandezilor. Aceştia spun că sunt „dutch”. Adică sunt din neamul „ducilor”. Cum se poate aceasta?

Câteva din tăblițele de aur de la Sinaia, copiate în plumb, ca urmare a deciziei regelui Carol I. De

 ce a luat această decizie? Ce adevăruri transmit… încât a hotărât să le topească?

Câteva din tăblițele de aur de la Sinaia, copiate în plumb, ca urmare a deciziei regelui Carol I. De ce a luat această decizie? Ce adevăruri transmit... încât a hotărât să le topească?

Câteva din tăblițele de aur de la Sinaia, copiate în plumb, ca urmare a deciziei regelui Carol I. De ce a luat această decizie? Ce adevăruri transmit… încât a hotărât să le topească?

La trecerea neamurilor dacice la mono-teismul Zamolxian, o parte din neamul preoţilor s-a răzvrătit, aceştia fiind cei ce locuiau în partea de nord a teritoriului acestui neam. Ca urmare a acestei răzvrătiri, s-a pus legământ de blestem peste ei întru alungarea lor. Astfel au fost nevoiţi să-şi părăsească locul de obârşie şi s-au stabilit în vestul Europei, la vărsarea Rinului în Marea Nordului. Locurile din care au plecat mai păstrează şi azi amprenta celor întâmplate atunci, în sensul că beneficul zonei locuite de aceştia este mai scăzut decât al celor dimprejur.

Ca o paranteză, se cuvine amintită în acest context o întâmplare despre un alt blestem aruncat asupra unei colectivităţi. Este vorba despre blestemul aruncat în vremea regelui dac Oroles peste  o parte din bărbaţii din oastea sa. În timpul unui război împotriva unor invadatori, ca urmare a laşităţii unei părţi din oştire, dacii au fost aproape de a fi înfrânţi şi numai intervenţia, dârzenia şi vitejia de care au dat dovadă femeile dace au făcut ca duşmanul să fie alungat.

Urmarea a fost că regele a poruncit ca toţi acei trădători şi laşi împreună cu familiile lor să aibă domiciliu forţat în zone numite „sălişte”. S-a pus legământ de blestem ca, în acele zone, femeile să aibă ultimul cuvânt în familie, adică bărbatul să fie sub ascultarea femeii. Exemplu este Săliştea Sibiului. Când ies din acea zonă, bărbaţii se comportă absolut normal ca orice bărbat, însă de cum intră înapoi, se schimbă radical, devenind supuşii femeilor. Cu alte cuvinte legământul încă lucrează.

În încheiere, o întrebare se naşte  parcă de la sine „Unde, pe  lumea asta, se mai întâlneşte o asemenea limbă frumoasă şi bogată în unitatea şi particularităţile ei, precum limba ce-o vorbim de veacuri, limba daco-"romana" pentru cei de ieri şi limba română pentru cei de azi?”

Serviciile secrete rup tăcerea în cazul Roșia Montană

Detalii incendiare apar în dosarul “Roșia Montană”

Sesizări pe care SRI le făcea cu privire la săvârşirea unor fapte penale care vizau siguranţa naţională

Procurorul militar col. (r) Gheorghe Oancea, face dezvăluiri incendiare pentru Cotidianul.ro cu referire la dosarul “Roșia Montană” pe care îl instrumenta ca ca procuror militar în secţia parchetelor militare.
Procuror militar col. (r) Gheorghe OanceaÎn 30 de ani de activitate, procurorul militar Gheorghe Oancea nu şi-a trecut în „palmares” vreo achitare. Profesionist pur-sânge, discret, ferit de ochii presei, a instrumentat dosare grele ale României postdecembriste. A ales să iasă, dezamăgit de evoluţia lucrurilor, din magistratură, însă, aşa cum spune el, „când am dorit, pe uşa din faţă, pe unde am şi intrat”. A instrumentat şi dosarul Roşia Montană (da, există acest dosar, care ar putea lămuri rapid multe lucruri pe scena bătăliei pentru aurul românesc, dar şi pe scena politică şi a serviciilor) şi, bărbat de onoare, nu se fereşte să vorbească despre el.
Informațiile din dosarul “Rosia Montană”, conform declarațiilor procurorului militar col. (r) Gheorghe Oancea vi le prezentăm mai jos:

„Asasinii economici” ai Roşiei Montane

Eu, ca procuror militar în secţia parchetelor militare, în anul 2002 în toamnă, am fost sesizat de Serviciul Român de Informaţii cu privire la săvârşirea unor fapte penale care vizau siguranţa naţională.
Un ofiţer MAPN a cartografiat zăcămintele, a vândut şi a ajuns director la RMGC
În vizorul SRI era un maior din Direcţia Topografică a MApN care în perioada ’95-’96 – sau mai târziu, nu mai reţin chiar exact perioada exactă -, desemnat să desfăşoare misiuni topografice, făcuse în zona Roşia Montană o mulţime de cercetări de specialitate, în ideea că în acea zonă ereu amplasate şi nişte unităţi militare. Din elicopter, sau de la sol, s-au făcut fotograme, măsurători de tot felul în materia amplasării şi structurii întregii zone, chestiuni care au fost înregistrate pe nişte dischete, după care acest ofiţer îşi dă demisia din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi devine unul dintre directorii Gabriel Resources.
Sesizarea a venit la mine împreună cu alte documente care indicau faptul că acest ofiţer a săvârşit nişte fapte penale. Fireşte că am început cercetările în acea cauză şi nu m-am limitat doar la transmiterea de date secrete cu caracter militar către persoane neautorizate ce aducea atingere siguranţei naţionale.
Am pătruns mai în profunzimea acestei afaceri care se numeşte astăzi Roşia Montană.
Ce am constatat, domnule?Ambasadorul Gâf Deac l-a adus pe Frank Timiş
Că prin 1996, când la ambasada României din Sydney a fost numit ambasador un anume domn Gâf Deac, care anterior îndeplinise funcţia de ministru secretar de stat la Ministerul Industriilor şi avea în responsabilitate activitatea minieră.
Acest domn ambasador a intrat în legătură cu un cetăţean australian de origine română, un anume Frank Timiş (n.r. – fost Vasile Timiş), care, deşi nu avea nicio specializare în domeniul minier, şi-a arătat – vai de mine – aplecarea pentru a investi în mineritul din România.
Roşia Montană, afacere de aventurier, nu proiect
Acest Frank Timiş, după datele existente la dosar la acea vreme, era suspectat de tot felul de infracţiuni legate de traficul de droguri. Fireşte că a atras atenţia autorităţilor noastre la vremea aceea, după ce şi-a început activitatea în România, dar, vedeţi dumneavoastră, instituţiile se pare că nu erau încă aşezate, în serviciile secrete se schimbau generaţii, au fost aduşi tineri care poate aveau veleităţi, dar nu aveau experienţa şi organizarea care presupuneau o activitate foarte serioasă.
Cert este că Frank Timiş vine în România, i se deschid toate uşile la Ministerul Industriilor, la Regia Cuprului şi Aurului Deva, la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale şi implicit la mina Roşia Montană.
Vânzarea aurului a început cu Protocolul de colaborare pentru exploatarea haldelor de steril
Prin ’97, după aceste tatonări, se realizează, domnule, un protocol de cooperare. Chiar aşa se şi numea, Protocol de Cooperare între firma Gabriel Resources, patronată de acest Frank Timiş – un off-shore care-şi avea sediul în Insula Jersey din Channel Islands -, şi Regia Cuprului şi Aurului Deva.
La momentul acela, activitatea minieră la Roşia Montană trecea prin mari dificultăţi. Toată activitatea era subvenţionată de stat. Tot aici îl cunoaşte pe Ovidiu Tender (n.a. – se spune că Tender şi Timiş sunt de fapt rude prin alianţă). Tender preluase în 1995 Institutul de Cercetări Mineralogice, institut care – vă daţi seama -, după atâţia ani de activitate, deţinea extraordinar de multe date privind mineritul din România; analize, prospecţiuni, cercetări…
Cert este că, după ce se realizează acest protocol, se observă, foarte interesant, că găsim funcţionari ai statului, foşti sau chiar activi, din Regia Cuprului şi Aurului Deva sau ANRM, în consiliile de administraţie ale Gabriel Resources şi Tender Group S.A. Foarte ciudat. Ori aşa, ori aşa!
Pe listele Gabriel Resources apare şi acest director, maiorul din MApN care-şi dăduse demisia şi transmisese, conform serviciilor, date secrete ce afectau siguranţa statului.
C.P. Tăriceanu şi R. Berceanu au avizat proiectul de societate mixtă cu Gabriel Resources
Mi-aduc aminte că în dosar se vorbea foarte clar de plângeri făcute de reprezentanţii unor firme serioase din Europa. Toate au fost tratate cu dispreţ total, în mod ciudat şi suspect. Domnule, la un moment dat prin 1997 – c-aici este problema extraordinară – se redactează un Proiect de Contract de asociere între Gabriel Resources şi Regia Cuprului şi Aurului Deva (ulterior Minvest) vizând asocierea în vederea realizării unui obiectiv – şi atenţie la o chestiune care este esenţială! -, propunerea partenerului străin, a lui Gabriel Resources, avea ca element de esenţă reexploatarea haldelor de steril, domnule!
Reexploatarea sterilului, nicidecum exploatarea perimetrului virgin, neexploatat… prin tehnologie avansată…
Acest aşa-zis contract – ţin minte că avea scris sus, în stânga, pe prima pagină, titulatura „Proiect” – a fost semnat de 6-7 persoane cu responsabilităţi majore din cadrul Întreprinderii Roşia Montană, Regiei Deva, ANRM…
Mai mult, la dosar se află două adrese semnate de doi miniştri în funcţie în acea perioadă, Călin Popescu Tăriceanu şi Radu Berceanu, care deşi văd că e vorba de o firmă fără experienţă în domeniul minier, cu sediul într-un paradis fiscal, fără să obiecteze în vreun fel, îşi dau acordul pentru constituirea acestei societăţi mixte.
La momentul respectiv, prin protocolul de colaborare şi ulterior prin proiectul de contract, societatea ce urma a fi nou înfiinţată dobândeşte dreptul de explorare, deşi – mare, mare atenţie acum la o chestiune foarte subtilă! – iniţial se stipula reexploatarea haldelor de steril. Dom’le, punct!
Pentru ca mai apoi să treacă pe şest şi la exploatare…
Asta-i cu totul altceva. Ei au previzionat de la început că vor primi şi dreptul de exploatare.

Au plecat 80 de tone de minereu pentru expertiză

Mai mult, odată cu dreptul de explorare, această companie care nu era încă înfiinţată face nişte sondaje, mai exact recoltează opt containere de minereu, circa 80 de tone, care sunt expediate în Australia. Minereul în discuţie devine obiect de cercetare a uneia dintre cele mai prestigioase firme din lume, specializată în determinarea conţinutului de metale preţioase dintr-un minereu prezentat spre analiză.
Mi-aduc foarte bine aminte că în perioada aceea am solicitat directorului adjunct al SRI ca, prin mijloacele specifice pe care dumnealor le au la dispoziţie, să-mi identifice locaţiile din zona Roşia Montană de unde s-au prelevat acele 80 de tone de minereu puse în containere. Sunt documente vamale care atestă acest transport.
Şi vin doi ofiţeri SRI la mine şi le spun că există suspiciuni, că era clar pentru mine ca anchetator că, atâta timp cât ei preconizaseră reexploatarea haldelor de steril, n-aveau ce să trimită sterilul în Australia să constate nu-ştiu-ce conţinut care deja era ştiut. Le spun de asemenea să verifice de unde s-au prelevat cele 80 de tone de minereu.
După vreo 8-10 zile au revenit cei doi ofiţeri şi mi-au spus:
”Domnu’ procuror, domnu’colonel, nu am reuşit să identificăm locaţiile şi de unde au fost expediate cele 80 de tone către Australia!”- ceea ce mi s-a părut extraordinar de suspect.
Deja, din acel moment am intrat în nişte îndoieli majore vizând obiectivitatea cercetărilor şi a datelor care în ultima vreme nici nu mai veneau. Mai mult, pe parcursul acestor cercetări prealabile, mi-apare la dosar un document din partea MApN care, vezi tu Doamne, stabilea că datele care făceau obiectul infracţiunii pentru care era cercetat maiorul au fost desecretizate, deci nu mai sunt secrete de stat. Un alt aspect deosebit de ciudat.
De unde s-au recoltat probele de minereu încărcat în cele opt containere care-au plecat în Australia şi cu ce drept?
Partea română a examinat această operaţiune? Contractul nu era în vigoare.
Clar, s-au făcut foraje extra-perimetru.

Aurul de la Roşia, dat pe preţul unei case!

Şi-acum ţineţi-vă bine!
E un lucru despre care nu vorbeşte nimeni. În acel proiect de contract este trecut preţul plătit de Gabriel Resources pentru cele 80% din acţiunile minei Roşia Montană. Şi mi-aduc aminte că este vorba de suma de un miliard şi vreo două sute şi ceva de milioane de lei vechi, sumă echivalentă la acea vreme cu circa 250.000 de dolari.
Cam aşa ceva…
Unul dintre directorii din 2003 de la Agenţia Naţională de Resurse Minerale îmi spunea:
“Păi, domnule procuror, cu aceşti bani nu s-au plătit nici eprubetele din laboratoarele minelor “.Deci asta reprezenta preţul minei, 80% din asociere, două sute şi ceva de mii de dolari.
80% dintr-un activ subevaluat. Care ar fi realitatea în privinţa zăcămintelor din subsolul Roşiei?
80% din mina Roşia Montană, din Întreprinderea Minieră Roşia Montană, ăsta este obiectul contractului.
Au mărit perimetrul minei de câteva ori
Pe vremea împărătesei Maria Tereza şi până la acest moment, mina Roşia Montană a avut un perimetru strict determinat de 12 km², până la finalizarea contractului, perimetrul acestei mine s-a extins în 2-3 rânduri. La final perimetrul este de 42,3 km².
De unde s-au recoltat probele de minereu încărcat în cele opt containere care-au plecat în Australia şi cu ce drept?

Suspiciune de fraudă bursieră

Frauda bursieră – delict federal
Deci ei au listat la bursă o fantomă…
Pentru a forma dosarul de listare a societăţii Roşia Montană la bursa de metale preţioase la Vancouver au avut nevoie de rezultatele analizei firmei australiene care a făcut examinarea probelor de minereu şi care – vă spun sigur – au generat un conţinut aurifer şi argintifer surprinzător de mare, ceea ce atestă clar că probele au fost recoltate din perimetru virgin, nicidecum din haldele de steril sau din mina în mare parte exploatată. La momentul acela se achiziţionau terenuri, case, şcoli în acel perimetru. Se cumpărau când noi nu aveam bătut în cuie contractul de asociere.
Dosarul de listare al societăţii la bursă trebuia să cuprindă: contractul de asociere între Gabriel Resources şi autorităţile statului român, analizele din Australia, datele topometrice, topografice de la ofiţerul nostru cercetat, datele de cercetări, prospecţiuni anterior geologic dobândite de la Insitutul de Cercetări Mineralogice şi Geologice a lui Tender şi alte ceva documente.
În 2002, Întreprinderea Minieră Roşia Montană era subvenţionată de stat.
Se alocau sume de la bugetul Ministerului Industriilor care subvenţionau activitatea.
Certitudinea mea, pe datele efectuate în acel dosar, este următoarea: Frank Timiş, prin Gabriel Resources, a săvârşit o infracţiune de fraudă bursieră, care este o infracţiune foarte gravă, infracţiune federală în spaţiul nord-american.
Proiectul de contract a fost prezentat unui cabinet notarial din Alba Iulia
A fost tradus fără precizarea „proiect” şi legalizat, şi alături de celelalte documente despre care am vorbit, a fost întocmit un dosar pentru listarea acţiunilor societăţii şi au început să curgă banii.

Afacerea Roşia Montană şi intrarea în NATO

Nu dai aurul, nu intri în NATO
Era evident faptul că se încearcă muşamalizarea…
Găsisem o fraudă uriaşă.
Apăruseră însă Legea 78 privind actele de corupţie, Ordonanţa 43/2002 privind înfiinţarea PNA (actualul DNA). Având date şi indicii privind acte de corupţie, de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, fals şi înşelăciune, dosarul trebuia declinat la organismul competent.
M-am dus la Joiţa Tănase, procurorul general din acea perioadă, şi spun cum stau lucrurile, că trebuie să predau dosarul în urma desecretizării actelor în cazul ofiţerului de la Topografie, iar pentru restul aspectelor să se continue cercetarea penală.
Domnul Joiţa Tănase îmi spune:
”Domnule colonel, faceţi-mi o notă să-l informez pe primul ministru pentru că mi se par foarte delicate problemele pe care le-aţi identificat dumneavoastră”.Zic: ”Domnule procuror general, vă fac o notă şi vă predau dosarul”.„Nu, nu, fă-mi o notă şi ţine dosarul până când îţi spun eu”,- mi-a replicat domnul Tănase. Am redactat o notă de 4-5 pagini şi i-am remis-o.
N-am mai ştiut nimic despre problemă vreo lună-două, cert este că mă duc într-o zi la ANRM să discut tot ceva legat de dosar cu doamna preşedintă Stratulat, prilej cu care mi-am dat seama că hârtia mea ajunsese pe biroul domnului prim-ministru.
Doamna preşedintă îmi spune următorul lucru…
„Domnule procuror, am primit de la domnul prim-ministru o notă vis-a-vis de modul de iniţiere şi derulare a contractului cu Gabriel Resources, care prim-ministru (n.r. – Adrian Năstase) printr-o rezoluţie pe nota respectivă spune că oprirea contractului cu Gabriel Resources va constitui un impediment major pentru intrarea României în NATO”.Mi-a mai spus că s-a întâlnit la Londra cu prim-ministrul canadian Chretien, care i-ar fi spus acest lucru domnului Adrian Năstase. Când am auzit aşa ceva am rămas perplex!
Prin octombrie 2003 s-a schimbat din funcţie procurorul general. A doua zi, vă rog să mă credeţi, am făcut o adresă de declinare către PNA a dosarului existând probe pentru fapte grave de corupţie. S-a aşezat praful de trei degete pe el. Nu se bagă nimeni!
Aveţi câteva concluzii? Cum se „închide” acest caz?Concluzia mea este următoarea: atât timp cât în această afacere sunt implicaţi jucători la bursă americani şi canadieni, şi soluţionarea clară a acestei cauze presupune date concrete ale dosarului de listare a societăţii Roşia Montană Gold Corporation la Bursa din Vancouver, fapt care va pune în pericol interesele acestor jucători, nu se va ajunge niciodată la clarificarea lucrurilor. Singura soluţionare a cauzei presupune o cooperare între autorităţile române, canadiene, dar şi americane.
„Acoperire” la nivel înalt…
Prin atitudinea celor de la ANRM şi a ofiţerilor de la SRI care n-au dat date despre locul din care s-au recoltat probele de minereu, se constată că s-a făcut o presiune deosebită. S-a urmărit nesoluţionarea dosarului.
Experţii în situri istorice au tras doar un chiolhan la Câmpeni
În 2003, Academia Română a desemnat un colectiv de specialişti pentru a se deplasa în perimetrul Roşia Montană şi a întocmi un raport vizând efectul acestei activităţi faţă de siturile istorice. Mi-au spus cei de la SRI că echipa s-a oprit la un han de la Câmpeni, au tras un chiolhan pe cinste şi n-au mai ajuns la mină. E trist!
În acest caz, conform spuselor dumneavoastră, putem vorbi lejer de înaltă trădare, subminarea economiei naţionale, dacă mai avem economie… Iar comisia parlamentară pentru Roşia Montană trebuie să se dizolve de urgenţă, parlamentul să respingă proiectul de lege ce i-a fost înaintat şi să înceapă „curăţenia de toamnă” prin mai toate instituţiile…
Suntem în război, domnule colonel?În primul rând vreau să vă spun un lucru.
Problematica Roşia Montană este extrem de complexă şi vizează un lucru esenţial; interese străine de România.
Dacă nu se-nţelege acest lucru, înseamnă că nu s-a’nţeles nimic. România, din punctul meu de vedere – şi în atâţia ani de profesie în care am soluţionat multe cauze economice mi-am dat seama -, este, de douăzeci de ani, într-un război economic în care pierde bătălie după bătălie, iar Roşia Montană nu face excepţie de la această regulă.
- Procuror militar col. (r) Gheorghe Oancea.

Gigantii Gog si Magog -Spaima Evreilor

Gigantii, o generatie titanica,nascuta din Terra sau Gaia (Gaea) si Uran (Uranus), erau niste oameni superbi, violenti si impii deoarece nu aveau credinta in Zei; ei insisi fiind de esenta divina.Gigantii formau prin excelenta un popor muntean (Uran=Munteanul, om de la munte).In razboiul lor cu Zeus ei ridicara munti peste munti ca sa ajunga in Olymp, la palatal lui Zeus; imensul Atlas se cutremura la atacul lor, si cu toate ca Zeii, in frunte cu Zeus se napustira asupra lor, aruncand cu fulgere, tot nu au fost in stare sa-i invinga, doar cu ajutorul lui Hercule reusind Zeii aceasta isprava.Patria Gigantilor se afla pe teritoriul Daciei vechi, langa raul cel sfant Oceanos Potamos (Dunarea), unde s-au nascut si fratii lor mai mari, Titanii, din aceiasi parinti (Gaia si Uran).

Adeseori, romanii foloseau drept comparative “lupta dintre Zei si Titani+Giganti” cu razboaiele purtate impotriva dacilor, romanii fiind “zeii” biruitori asupra “Titanilor si Gigantilor si asupra dacilor in cele din urma.

Gigantii sunt pomeniti si in traditiile evreilor, figurand sub numele de Gog si Magog, cea mai veche legenda despre Gog si Magog o aflam la Ezechiel.In una din povestile sale, prorocul si profetul evreilor Ezechiel, ameninta pe evrei ca Iehova va adduce asupra tarii lor pe regele Gog din tara Magog, cu oastea sa cea superba de cai si calareti, inarmati cu sabii, lanci, arcuri , sageti, scuturi si coifuri.Acestia, venind de la Miazanoapte, calarind pe cai, vor da navala ca o furtuna asupra tarii lui Israel ca sa o pradeze si sa o distruga. Ei vor cutreiera pamantul in triumf, vor duce pe evrei in captivitate, apoi implinindu-si misiunea lor, vor fi distrusi cu totii de mania Cerului.Profetia lui Ezechiel, avea fara indoiala, in vedere traditiile vechi despre teribilul razboi dintre Giganti si Titani si Zei, cand Gigantii si Titanii urmarisera pe Zei pana in Egipt.

Profetul Ieremia, care traise cu putin inainte de Ezechiel, vorbeste despre acelasi popor, pe care il numeste mai simplu “pradatorul gintilor (praedo gentium)” care va veni dintr-o zona indepartata, din partile de Miazanoapte, de la capatul Pamantului; popor viteaz de calareti arcasi, vechi si puternic, vorbind o limb ape care evreii nu o inteleg.Ei sunt un popor mare, crud si fara mila, iar vocea lor mugeste ca marea si ei vin pe cai mai iuti decat vulturii, toti insirati, pregatiti de un mare razboi de cotropire.Ei vor distruge cetatea Ierusalimului (cum a facut si viteazul Nabucodonosor) si vor distruge si toate cetatile intarite ale lui Iuda, prefacand tara evreilor in pustiu incat nu va mai ramane om in Ierusalim, iar evreii vor deveni sclavi cu totii (de unde si numele lui Nabucodonosor de Lucifer-Luceafarul la crestini, care a dus in robire evreii dupa ce a distrus tara lor).Cu 6 secole in urma lui Ezechiel, de Gog si Magog mai face amintire si Ioan Teologul in Apocalipsa.Vorbind despre timpurile cele din urma ale lumii,Ioan ne ne spune ca atunci cand se vor implini 1000 de ani de cand a fost inchis intr-un adanc balaurul cel vechi Typhon (Diavolul, Satana, Set, Ahriman etc) atunci acesta va fi dezlegat si iesind din temnita isi va reface puterile si va conduce la razboi pe popoarele Gog si Magog, ce sunt raspandite in cele 4 colturi ale lumii si al caror numar este cat nisipul marii (amintiti-va ce spune Herodot despre neamul Tracilor).Apocalipsa considera pe Gog si Magog ca popoarele mame din care descindeau toate gintile pelasge, raspandite in diferite parti ale lumii vechi.Acestia se vor revarsa pe fata Pamantului, vor asedia cetatea cea iubita a Ierusalimului, insa for fi nimiciti de catre focul ceresc, drept pedeapsa.In Apocalipsa, dupa cum vedem cu usurinta, noi avem doar o simpla varianta prost copiata din traditiile vechi iudaice ale profetilor si prorocilor Ezechiel si Ieremia, traditii mult anterioare crestinismului.

Sub numele de Gog si Magog, cei vechi intelegeau cu deosebire pe Geti si Massageti.Numele de Goga, Gugu, Guga, Goga si Gogan sunt si azi in uzul taranilor romani,mai cu seama cei de la munte.Din oracolele sibylliene rezulta ca tarile in care locuiau popoarele Gog si Magog se aflau in partea de nord a Traciei.Alte traditii despre Gog si Magog sunt prezentate si in legendele epice despre Alexandru cel Mare.Tara popoarelor numite Gog si Magog e descrisa in naratiunile acestea ca salbatica, neospitaliera, fiind supusa vantului (Boreas), ploilor si gerului de Miazanoapte.Gintile Gog si Magog, ne spun aceste legende epice, facusera o invazie in partile meridionale. Ele inchise pe Alexandru in Macedonia, facandu-l prizonier, insa Alexandru reusi sa scape, urmand a aduna o oaste mare si pleca spre Miazanoapte unde cucereste tara popoarelor Gog si Magog.Dupa o alta legenda veche, gintile Gog si Magog se aflau sub dominatia lui Popa Ion,un principe a carui putere se intindea si peste o parte insemnata a Asiei.Fara indoiala ca aici avem numai o reminescenta despre regele atat de onorat in istoria poporului pelasg, care purta numele de Ianus si care inainte de a trece in Italia, domnise peste Arimi, la nord de Oceanos Potamos; tipul sau este prezentat si pe anumite monede arhaice din Dacia.

Polovoi piticul Rusesc si Capcaunul Romanesc

Polovoi piticul Rusesc si Capcaunul Romanesc

Una din cele mai misterioase creaturi din mitologia slava este Polovoi, cunoscut si sub numele de Polevoi. Umanoidul este cunoscut in principal la nivel rural, acolo unde era in vremuri trecute un bun ajutor al batranilor care isi invatau nepotii sa fie cuminti si muncitori. Spiritul slav al campiilor era harnic si puternic, insa nu avea o statura prea inalta, asemanandu-se piticului in multe privinte. Piticul morocanos isi pierdea repede cumpatul daca vedea oameni lenesi, fapt pentru care acestia erau trimisi imediat la munca sau chiar pedepsiti.Polovoi ia forma unui pitic cu piele de culoarea pamantului si un detaliu interesant in ceea ce priveste nuanta parului. Se pare ca parul piticului mistic este de culoarea ierbii, in unele legende acesta fiind chiar facut din iarba. Se pare ca polevoiul ii ataca pe cei lenesi la munca si are un punct sensibil pentru oamenii care beau prea mult. Acestia intra in vizorul sau si sunt atacati si chiar pedepsiti crunt. Se pare ca si casa sa este una de valoare, Polevoi aparandu-si locuinta cu orice pret de intrusi. Din legende se stie ca bestia ucidea pe oricine se apropia de locuinta sa de bastina.Exista deci asemanari intre Polovoiul slav si capcaunul mai cunoscut in mitologia nordica si cea populara romaneasca. Fiintele mitice de pe teritoriul Europei ajung sa se intalneasca in mentalitatea colectiva a oamenilor si sa produca povesti care ajung, in timp, sa fie erodate, si eventual, uitate de acestia.

Capcaunul

Căpcăunul este, în mitologia românească, un personaj supranatural, care apărea uneori cu două capete, alteori cu cap de câine și trup de om. Se spune că aceste ființe se pot transforma în mai multe animale (din urs în cerb ș.a.m.d.).
Capcaunii sunt considerati niste fiinte putin inteligente, dar foarte agresive. Se spune insa, ca au suficienta indemanare pentru a construi arme aproape din orice obiecte. Uneori au si masinarii de razboi pe care le iau, le schimba sau le castiga de la alte rase.
Despre existenta Capcaunilor se stie din picturi pline de cruzime gasite in pesteri si din legende apartinand vechilor traditii. Una dintre cele mai vechi legende, povesteste ca intr-o seara Capcaunii au capturat Soarele. Dar, datorita arsurilor puternice cu care au fost pedepsiti, l-au eliberat in dimineata urmatoare.

Grancea Rakoczy, omul crud care a zdrobit oasele lui Horea și Cloșca..

Povestea lui Grancea Rakoczy, omul crud care a zdrobit oasele lui Horea și Cloșca

Grancea Rakoczy este călăul cu nume de principe care și-a trecut în „palmares“ aplicarea pedepsei cu moartea pentru capii Răscoalei de la 1784-1785, prin zdrobirea oaselor cu roata. Informații prețioase despre sângerosul ritual sunt furnizate tocmai de scrisoarea prin care crudul personaj își cerea în urmă cu 228 de ani răsplata pentru truda sa.

Călăul apare permanent în actele oficiale ale orașului Alba Iulia. În conscripţia din 1673, pe Uliţa Ţiganilor din oraşul vechi, între cele 29 de proprietăţi, locuia şi călăul. La 1784, în timpul răscoalei iobagilor români conduse de Horea, Cloșca și Crișan, responsabil de această ocupație sângeroasă era Grancea Rakoczy. Este omul însărcinat de autoritățile vremii să pună în practică una dintre cele mai drastice pedepse, frângerea trupului cu roata.

Sentința de condamnare la frângerea cu roata

Horea şi Cloşca au fost prinşi prin trădare la sfârşitul anului 1784. Ulterior, au fost încarceraţi, în celule separate, la porţile a III-a şi a IV-a ale Cetăţii din Alba Iulia. Crişan, al treilea conducător al Răscoalei, a fost întemniţat în vechiul corp de gardă al Cetății, o clădire azi dispărută, până în 13 februarie 1785, când şi-a pus capăt zilelor. Ancheta comisiei imperiale de la Alba Iulia a durat aproape o lună, până la 24 februarie 1785. Ca să se poată îndeplini ordinul împăratului de la Viena, a fost adăugat sentinţei articolul ce prevedea pedeapsa cu moartea prin zdrobirea oaselor condamnatului cu roata pentru fapte de tâlhărie şi omoruri la drumul mare, cu scopul de a da un exemplu.

În sentința pronunțată la 26 februarie 1785, publicată de publicată de Claudia Băluță, se spune: „În procesul criminal intentat contra lui Horea, numit altminterea şi Ursu Nicola, din comuna Râu Mare, din Marele Principat al Transilvaniei, în etate de vreo 54 de ani, de religie neunită, căsătorit şi supus cameral, apoi contra lui Ion Cloşca din Cărpiniş, tot din Marele principat, (în etate de vreo 30 de ani, de religie neunită, căsătorit şi de asemenea supus cameral, Comisia aulică cezaro-regală ordonă prea graţios din partea Majestăţii Sale să cerceteze tulburările şi să cheme la ordine pe ţărani, a stabilit în drept, potrivit legilor preaînalte:… amândoi, Horea Cloşca, în conformitate cu articolul 62 despre tulburări şi tumulturi şi articolul 90, despre tâlharii, să fie aduşi la locul de osândă (Dealul Furcilor) şi acolo să li se frângă cu roata toate membrele corpului începând de jos în sus, mai întâi lui Cloşca apoi lui Horea, corpurile lor să fie tăiate în patru, capul şi părţile corpului să se pună (tragă) pe roate pe lângă diferite drumuri, anume în comunele unde au săvârşit cruzimile cele mai scelerate iar inimile şi măruntaiele lor să fie îngropate la locul supliciului”, se spunea în sentința dată de autoritățile austriece care stăpâneau Transilvania la acea vreme.

Martor ocular la execuție

Execuţia a avut loc în 28 februarie 1785. O descriere amănunţită a evenimentului sângeros se află în scrisoarea lui Iosif Gabri, profesor în acea vreme la Institutul Teologic Romano-Catolic din Alba Iulia, trimisă unui prieten al său la Roma,  la 2 martie 1785.  „După cum prevedea sentinţa întocmai aşa, în dimineaţa zilei de 28 februarie pe la ceasurile nouă şi jumătate, Horea şi Cloşca au fost aşezaţi separat pe câte un car special, fiecare fiind însoţit de câte un preot schizmatic (ortodox). Este cu neputinţă să descriu convoiul şi mulţimea care a fost de faţă. Ei au fost însoţiţi de un escadron de cavalerie din Toscana în ţinută de paradă, cu mare pompă, de aproximativ trei sute de pedestraşi orăşeni şi de haiduci. Batalionul pedestraşilor i-a încadrat într-un careu, iar călăreţii s-au aşezat la cele două aripi. Eu, prin bunăvoinţa unui locotenent de cavalerie, am stat călare între batalionul în formă de careu şi între cavalerie şi astfel am văzut de la început execuţia şi parada, cum văd această foaie de hârtie din faţa mea“, relata în urmă cu 228 de ani Iosif Gabri.

Călăul cere răsplată pentru truda execuției

Punerea în practică a scenariului sângeros stabilit de autoritățile austriece a căzut în sarcina călăului orașului. Cele mai preţioase informaţii despre cel care i-a zdrobit cu roata pe conducătorii Răscoalei de la 1784-1785 apar tocmai într-o scrisoare pe care a adresat-o judelui oraşului Alba Iulia.Documentul a fost scris în limba maghiară de vreun slujbaş al oraşului în aprilie 1785, la puţin timp după execuţia conducătorilor răscoalei, în care Grancea Rakoczy a avut rolul principal. “E ştiut că în răscoala trecută mulţi din corifeii românilor au fost osândiţi şi a trebuit să-i execut după poruncă. Eram tocmit pentru execuţii tocmai atunci la Sebeş, dar am fost oprit de Nobilul Comitet pentru osândiţii de aici; îmi poruncise să nu mă mişc nicăieri din loc, căci vor fi mulţi de executat. A trebuit deci să-mi las câştigul de acolo – am şi scrisoare despre asta – ca să nu fie nicio întârziere din vina mea. Dar, deşi am executat aici pe corifeii cei mari, pe mulţi tovarăşi de-ai lor, întocmai cum cerea sentinţa şi am cărat împreună cu ucenicii mei în patru părţi trupurile lor tăiate în bucăţi, după poruncă, am cerut şi am umblat în zadar pe la slujbaşii comitatului pentru plata ostenelii mele. Rog deci pe Cinstitul şi Nobilul Jude să-mi îndrepte plângerea acolo unde crede că voi putea dobândi răsplata trudei mele, căci acesta este meşteşugul meu obişnuit şi învăţat şi dacă în acesta sufăr vreo scădere, nu-mi pot ţine nici eu vieaţa… În nădejdea plăţii m-am încărcat şi eu cu mai multe datorii. Aşteptând această dreaptă mângâiere rămân al Domnului Jude şi al Cinstitului şi Nobilului Magistrat, săracă, supusă şi credincioasă slugă. Gracea Rakoczy, Călăul Alba Iuliei“, se arată în scrisoarea trimisă de Grancea Rakoczy către judele oraşului, publicată de istoricul Gheorghe Anghel.

18 florini pentru execuția cu roata

Judele oraşului i-a respins cererea, pe motiv că nu ei l-au angajat, ci ţara, aluzie la împăratul de la Viena. În cele din urmă, cererea călăului a ajuns la Guvernul Transilvaniei de la Sibiu. Grancea Rakoczy a primit suma de 51 de florini: câte şase de cap, pentru Horea, Cloşca şi Crişan şi câte trei pentru execuţia cu roata, tragerea în ţeapă, spânzurarea şi decapitarea celor 11 ţărani răsculaţi, prinşi în lunile noiembrie şi decembrie 1784 şi care s-au aflat în închisorile de Aiud şi Alba Iulia. Potrivit istoricului Gheorghe Anghel, suma era echivalentă la acea vreme cu preţul unei vaci sau a douăzeci de vedre de vin. Istoricul apreciază că din conţinutul scrisorii călăului ar trebui să înţelegem mai bine personalităţile situate în vârful piramidei feudale, de la împăratul de la Viena, nobilime şi până la cel care a zdrobit cu roata, actori pricipali ai episodului sângeros al execuţiei căpitanilor eroi şi a altor sute de iobagi implicaţi în Răscoala condusă de Horea, Cloşca şi Crişan.

Locuri de tortură și execuție

În Evul mediu fiecare oraş, târg sau sat mai important îşi avea locul călăul, precum şi instrumentele şi armele necesare execuţiilor periodice. Locurile erau amenajate în pieţe publice, la intrarea în oraşe sau de-a lungul celor mai circulate drumuri. Unele toponime din judeţul Alba mai amintesc şi acum de existenţa unor locuri de tortură şi execuţie. Spre exemplu, la Alba Iulia este „Dealul Furcilor”, la Şard o „Poiană a Furcii”, între Ighiu şi Bucerdea o „Măgură a Furcii”, la Sâncel, lângă Blaj, un alt „Deal al Furcilor”, iar la Şugag un loc numit “La Furci”.

Pune graul la incoltit si usturoiul la geam!

Credinciosii il sarbatoresc vineri, 30 noiembrie pe Sfantul Andrei, unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus si considerat de ortodocsi "Ocrotitorul Romaniei", Apostolul romanilor sau crestinatorul poporului roman. Aceasta sarbatoare fiind considerata una dintre cele mai mari si importante ale poporului Roman de prin toate timpurile,dupa craciun si paste,aceasta avand valoare atat religioasa cat si nationala in aceasi masura!

Numele Andrei deriva din grecescul Andreas, care inseamna "viteaz", "barbatesc". Acesta este un nume grecesc, desi Sfantul Apostol Andrei era iudeu.
Povestea Sfantului Andrei 
Sf. Apostol Andrei a fost din Betsaida, orasel pe malul lacului Ghenizaret, fiul lui Iona, din Galileea, si fratele lui Petru, primul dintre ucenicii Domnului Hristos. Inainte de a fi Apostol al Domnului, Sfantul Andrei a fost ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul. 
Dupa Inaltarea lui Hristos la cer si dupa Cincizecime, Apostolii au tras la sorti si au mers in toata lumea, pentru propovaduire. Atunci, acestui Intai chemat i-au cazut sortii sa mearga in Bitinia, Bizantia, Tracia si Macedonia, cu tinuturile din jurul Marii Negre, pana la Dunare si Scitia (adica Dobrogea noastra) si pana in Crimeea. Insa a umblat in aceste locuri nu in graba, ci in fiecare zabovind si rabdand multe impotriviri si nevoi, pe toate biruindu-le cu ajutorul lui Hristos. S-a intors la urma din nou in Bizantia, hirotonind acolo episcop pe Stahie si, strabatand celelalte tari, a ajuns la tinutul Peloponezului, unde pe multi i-a tras de la idoli la Hristos.
Sfantul Andrei ar fi avut si un sfarsit de mucenic, fiind rastignit la Patras, langa Corint, cu capul in jos, pe o cruce in forma de X, careia i s-a spus "Crucea Sfantului Andrei". Chemarea lui Andrei la apostolie este relatata de Sfantul Evanghelist Matei prin cuvintele: "Pe cand Iisus umbla pe langa Marea Galileii, a vazut doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau pescari.
Racla cu capul Sfantului Andrei se afla la Iasi

Multe lacasuri de cult poarta numele Sfantului Andrei. Cea mai importanta este Pestera Sfantului Andrei, o biserica adevarata, sapata in stanca, in care se afla un fel de pat, scobit initial in piatra, despre care traditia spune ca pe el se odihnea Apostolul Andrei. Astazi, cei aflati in suferinte merg acolo pentru a-si redobandi sanatatea, petrecand cateva zile si nopti pe acest "pat al Sfantului Andrei".

Peste 600.000 de romani isi sarbatoresc onomastica de Sfantul Andrei.PS:In anul 1996, a fost adusa la Iasi, de la Catedrala mitropolitana din Patras (Grecia), racla cu capul Sfantului Apostol Andrei.

Urmasii dacilor, copiii orfani ai istoriei

Hutulii sunt un trib vechi de munte, risipiti de-a lungul Carpatilor, incepand din Polonia si pana in Maramures si Bucovina. In tara, ei pot fi gasiti la Moldovita, Argel, Breaza, Moldova Sulita, valea Suhei (zona Ostrei), Carlibaba, si in zona Maramuresului, unde sunt din ce in ce mai putini, fiind asimilati de ucraineni.
Hutulul Balabasciuc vorbeste cu patos referitor la originile inaintasilor si la diferenta dintre ei si ruteni: „Unii sustin ca hutulii ar fi neam slav, altii, printre care si Mihai Eminescu, considerau ca hutulii sunt daci liberi, slavizati in decursul istoriei, varianta pe care si eu o imbratisez, pentru ca hutulii s-au considerat intotdeauna un popor liber, n-au avut un conducator. Insa ei sunt cunoscuti ca etnie, desi, oficial, nu sunt recunoscuti. Austriecii, cand au venit 1776, in Bucovina, au facut distinctie intre hutuli si ruteni. Rutenii erau ucraineni, hutulii erau niste oameni de la munte, oameni liberi“.
Desi se aseamana cu rutenii la vorba, hutulii se deosebesc de acestia prin fizionomie si religie. Ei vorbesc un dialect, format din cuvinte romanesti, cuvinte ucrainene si cuvinte nemtesti. Prin port, traditii si obiceiuri, se aseamana mult cu romanii.
„Hutulii sunt copiii orfani ai istoriei. Orfani, pentru ca nu isi stiu originile. O alta similitudine intre daci si hutuli este aceea ca nu si-au scris istoria. Nu au avut dorinta de a-si pastra istoria, identitatea, memoria stramosilor, si de a-si cultiva originile“, este de parere scriitorul Balabasciuc, potrivit ziarullumina.ro.
Si continua: „Hutulul, prin felul lui de-a fi, este omul momentului. El traieste clipa. Nu se gandeste ce a fost ieri sau ce va fi maine. Daca astazi i-a fost bine si e multumit, totul este bine. El nu primeste lumea in ansamblul ei, el o priveste punctual. Am ce manca? Am ce bea? Atunci este foarte bine. Si ii numesc copii, pentru ca sunt niste oameni de o candoare deosebita, in ciuda aspectului matahalos, semn al sanatatii de fier“.

Cateva mituri istorice care s-au dovedit a fi false

1. Sclavii evrei nu au fost cei care au construit piramidele.

Acest mit îşi are rădăcinile în comentarile făcute în timpul unei vizite în Egipt de către fostul premier israelian Menachem Begim.

"Niciun evreu nu a construit piramidele pentru că evreii nu existau în perioada în care piramidele au fost construite", explică Amihai Mazar, profesor la Univeritatea din Ierusalim.

Potrivit celor mai recente descoperiri arheologice, egiptenii au construit singuri piramidele.

2. Cleopatra nu era egipteancă.

Cleopatra parţinea dinastiei Ptolemeică, o familie cu origini greceşti care a condus Egiptul după Alexandru cel Mare. Ea a fost primul membru al familiei care a învăţat limba egipteană.

Mitul conform căruia aceasta ar fi fost de origine egipteană a pornit, cel mai probabil, de la modul în care Cleopatra se prezenta în public, mai exact drept reîncarnare a zeiţei egiptene Isis.

3. Vikingii nu purtau coifuri decorate cu coarne.

Arheologii nu au găsit nicio dovadă conform căreia coifurile decorate cu coarne ar fi fost purtate într-adevăr de către vikingi. Cel mai probabil acest mit a pornit de la lucrările realizate în anii 1800 de către artistul suedez Gustav Malmstromstems.

Descoperirile arheologice de până acum ne arată că luptătorii vikingi nu purtau, de cele mai multe ori, nimic pe cap atunci când se avântau în luptă.

4. Cristofor Columb nu a descoperit America.

Columb a ajuns pe uscat în zona Caraibelor şi a explorat America Centrală şi de Sud. El nu a ajuns niciodată în America de Nord. Cu toate acestea, americanii sărbătoresc anual Ziua Columb.

5. Napoleon Bonaparte nu era chiar atât de scund.

Napoleon Bonaparte avea o înălţime de 1,67 metri, peste media înregistrată în rândul bărbaţilor francezi, de 1,64 metri.

Cu toate acestea, în prezent folosim sintagma "complexul Napoleon" atunci când vorbim despre bărbaţi scunzi care au probleme de inferioritate.

6. George Washington nu a avut niciodată dinţi din lemn.

Preşedintele american George Washington a avut probleme destul de mari cu dantura. El a purtat de-a lungul vieţii mai multe seturi de proteze dentare realizate din fildeş, aur şi plumb, dar niciodată din lemn.

Printre băuturile preferate ale lui Washington se număra vinul de porto. Este posibil ca acesta să îi fi modificat în timp dinţii astfel încât să pară mai închişi la culoare, mai apropiaţi de culoarea lemnului.

7. Marele Incendiu din Chicago nu a fost produs de o vacă.

Marele Incendiu din Chicago a cauzat, în anul 1871, moartea a sute de persoane şi distrugeri masive extinse pe o suprafaţă de aproape 8 kilometri pătraţi. Se pare că incendiul ar fi început într-adevăr pe una dintre aleile din Chicago, dar până la ora actuală nu se cunosc cauzele exacte care l-au declanşat.

Jurnalistul care a atribuit incendiul "vacii doamne O' Leary" care a dărâmat o lumânare a recunoscut ulterior că a minţit în legătură cu acest detaliu.

8. Gripa spaniolă nu a provenit din Spania.

Denumită iniţial "răceala de trei zile", această boală a ucis circa 50 de milioane de persoane în anul 1918. Mitul potrivit căruia aceasta ar fi apărut iniţial în Spania a apărut cel mai probabil pentru că ţara a fost într-adevăr grav afectată boală.

Este aproape imposibil să determini locul unde a apărut pentru prima oară gripa spaniolă, dar se crede că de fapt acesta ar fi avut ca origine statul american Kansas.

9. Angajaţii de pe Wall Street nu s-au sinucis sărind de la etaj din cauza Marii Recesiuni.

Între Joia Neagră şi finalul anului 1929, s-au comis cinci sinucideri care au putut fi legate de evenimentele care au dus la Marea Recesiune din SUA. Doar două dintre acestea au avut loc pe Wall Street, dar cele două persoane nu s-au aruncat de la etaj, ci s-au sinucis folosind pistoale.

Mitul a început să se răspândească în momentul în care comedianţii au început să facă glume pe seama situaţiei grave a economiei.

10. Albert Einstein nu a rămas corigent la matematică

Einstein excela în domeniul matematicii încă de la vârstă fragedă. Zvonurile conform cărora acesta nu ar fi putut să rezolve corect o ecuaţie au început odată cu "Ripley's Believe It Or Not".

Foaia matricola a lui Einstein, de la vârsta de 17 ani, arată că cea mai mare notă obţinută de acesta, un şase, fusese primită la Algebră şi Geometrie.

Cateva ierburi utile din medicina Dacilor!

Medicina Dacilor 

Ierburile tămăduitoare, fagurii cu miere, tămâia sau sarea sunt leacuri vechi pe care românii le folosesc de veacuri cu aceeaşi încredere. Încă din vremea dacilor, ne-au rămas moştenire remedii naturale din plante şi minerale, pe care ştiinţa le confirmă astăzi. 
 

Stramosii nostri aveau o "farmacie" bogata din plante pe care le foloseau cu toata încrederea. Multe leacuri s-au pierdut, dar câteva dintre cele mai bune au ramas scrise în cartea medicului Dioscoride, "De Materia Medica", ajungând pâna în zilele noastre. Chirurg în armata imperiului, în timpul lui Nero, Dioscoride strabatea ţinuturile cucerite de romani si culegea informaţii despre cele mai bune ierburi vindecatoare. Cele cinci volume, în care descrie peste 600 de plante si întrebuinţarile lor, reprezinta prima culegere competenta de leacuri din istoria medicinii. Iata câteva din ierburile folosite de daci, menţionate în scrierile lui Dioscoride, pe care le regasim si azi în preparatele naturiste. Plante vindecătoare din vremea dacilor

Lumânărica

  

Azi i se mai spune "medicul plamânilor", pentru proprietaţile ei curative în bolile respiratorii si pulmonare. Dar si dacii o foloseau în acelasi scop. Fierturile de lumânarica tratau tusea si raguseala, iar turtele fi erbinţi din frunze si fl ori se ţineau pe piept pentru dureri. Din radacina, care este astringenta, se faceau ceaiuri pentru dureri de stomac si diaree.

Coada şoricelului

  Uleiul amar si tonic al acestei plante a fost folosit din vremuri stravechi pentru problemele sistemului digestiv. Dioscoride nota ca dacii foloseau fiertura de coada soricelului pentru durerile de stomac, iar cataplasmele, pentru afecţiuni ale pielii, pentru erizipel, inflamaţii sau ulceraţii. Si azi, uleiul esenţial al plantei este folosit cu rezultate foarte bune în tratarea bolilor de piele, iar decoctul din flori are certe beneficii gastrice si laxative.

Mutătoarea sau împărăteasa ierburilor 

  Dacii foloseau în întregime aceasta planta otravitoare, pentru efectele ei calmante. Frunzele si tulpinile marunţite, uneori amestecate cu sare, oblojeau infecţiile si ulceraţiile pielii. Radacina pisata era buna împotriva durerilor de cap sau de articulaţii. Fiarta, în cantitaţi mici, alina convulsiile. Studiile actuale asupra acestei plante confirmă proprietăţile ei curative cunoscute de daci. Folosită în concentraţii mici, planta este un bun purgativ, opreşte hemoragiile interne şi combate infecţiile. Ea a fost folosită neîncetat de-a lungul veacurilor, în Evul Mediu, împotriva ciumei şi a holerei, iar în ultimele secole împotriva frigurilor, a migrenelor sau a scabiei.

Urzica 

  Buruiana usturătoare nu putea trece neobservată! Tămăduitorii daci ştiau că urticaria are totuşi efecte benefice, că pune sângele în mişcare şi alină durerile de articulaţii. Foloseau frunzele pentru tumefacţii, lovituri şi dureri de oase, le fierbeau şi le dădeau bolnavilor în convalescenţă să prindă puteri. În vremurile noastre, s-a demonstrat că urzicile tonifică organismul, combat reumatismul şi afecţiunile oaselor, iar ceaiul reduce inflamaţiile gastrice.

Leacurile din stup

  Românii s-au ocupat din moşi-strămoşi cu stupăritul, călătorii străini lăsând mărturii scrise despre numeroasele prisăci pe care le întâlneau pe meleagurile noastre. Marele istoric Herodot era uimit de mulţimea de stupi pe care o aveau dacii, iar Xenofon sublinia că mierea era aliment de bază în hrana geţilor, dar şi marfă pentru export. "Aurul" din stupină, mierea şi propolisul, era folosit pentru sănătate. Mierea era balsam pentru durerile de dinţi, pentru indigestii sau pentru răni. Medicina populară a adunat de-a lungul veacurilor numeroase reţete cu miere, propolis şi plante de leac pentru tratarea unui număr mare de afecţiuni. Mierea are certe efecte benefice în afecţiunile gastrice, în bolile ficatului şi ale rinichilor, are efect tonifiant asupra organismului şi combate oboseala. Propolisul are şi el o gamă largă de beneficii pentru sănătate. Combate infecţiile, bacteriile şi virusurile, reglează sistemul endocrin şi ajută digestia. 

Vechile doctorii din Biblie

Odată cu răspândirea creştinismului, învăţăturile apostolilor vorbesc şi despre puterea vindecătoare a leacurilor sfinte, tămâia şi smirna. Cele două răşini aromate erau folosite încă de pe atunci nu numai în ceremonialul religios, ci şi pentru întrema-rea bolnavilor. 

TĂMÂIA 

Era folosită în primul rând pentru combaterea infecţiilor şi a inflamaţiilor şi pentru a diminua durerile. Botanistul Pliniu cel Bătrân o recomanda drept antidot pentru otravă. În ultimii ani, tămâia şi-a demonstrat calităţile antiseptice şi antiinflamatorii, iar unii cercetători susţin că poate combate anumite tipuri de cancer.

SMIRNA 

Era un fel de "aspirină" bună la toate şi se folosea adesea în mâncăruri. Ameliora durerile de stomac şi scădea febra, iar fumigaţia cu smirnă alunga durerile de cap şi greaţa. În zilele noastre, s-a demonstrat că smirna are efect antimicrobian puternic şi este de ajutor în combaterea gripei şi guturaiului. În plus, ea întăreşte sistemul imunitar stimulând producţia de celule albe, drept pentru care ar putea fi utilă în tratamentul cancerului.