Povestea vietii mele...in lacrimi si durere...

Povestea unui batranel

“De ce mă insulți copile, mă trimiți în pod să zac? 
am muncit doar pentru tine…” 

De ce mă insulți copile,

mă trimiți în pod să zac?

Am muncit doar pentru tine,

Să înveți, casă să-ți fac.

Și-n spatele casei tale

Am făcut o cămăruță

Ca să nu vă stau în cale

Când îți vei lua o mândruță.

Ți-am trecut copilul meu,

Fiindcă te am doar pe tine,

Totul pe numele tău

Crezând că așa e bine.

Socotind că n-oi trăi

Să împărățesc pământul

Și nici tu nu m-oi sili

Să îmi sap singur…mormântul.

S-au scurs anii dintr-un foc

Și-ai luat mândruța ta

Și acum nu mai am loc

Nici în cămăruța mea.

Fiindcă e lângă grătar,

Eu crap ușa să miros,

Musafirii vin mai rar

Când în prag apare-un moș.

Te-am crescut ca floarea-n glastră

Și tu-mi spui în pod să urc,

C-asta este casa voastră

Și pe jos mai mult vă-ncurc.

Nu mai pot copilul meu,

Lasă-mă în cămăruță

Și mă rog la Dumnezeu

Să mă ia a ta măicuță.

Și dacă pân’ voi pleca

Mă mai îmbăt de miros,

Ușa n-o voi mai crăpa

Să vă supere un moș!

Poezie scrisa de Nicolae Danciu.

Respectati-va apropiatii...cat ii mai aveti!