Se afișează postările cu eticheta Marile Secrete si mosteniri ale Dacilor XI. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Marile Secrete si mosteniri ale Dacilor XI. Afișați toate postările
vineri, 8 noiembrie 2013
Marile Secrete si mosteniri ale Dacilor XI
Armata a fost unul din domeniile in care dacii excelau. Ei tot timpul au constituit o forta armata care trebuia luata in calcul de toti vecini inclusiv de Imperiul Roman, asa cum recunoaste Lucanus in Pharsalia: "Feriti-ne, zei ceresti, ca printr-un dezastru care i-ar pune in miscare pe daci si pe geti, Roma sa cada, iar eu sa mai raman teafar...".
O fiinta cu cap de lup (realizat din metal) si corp de balaur (realizat din solzi metalici sau franjuri tricolore) care era astfel construit incat in bataia vantului sau in goana cailor producea un suierat care afecta psihologic soldatii inamici si imbarbata ostenii care luptau sub el. In plus acest suierat si efectul de miscare care il producea, induceau o stare de nervozitate cailor cavaleriei adverse.
Sabie curba de dimensiuni mari care au determinat comandantii armatei romane sa schimbe coifurile soldatilor. Aceasta sabie printr-o lovitura data in plin trecea prin coif si ranea mortal soldatul. Pentru a contracara acest efect, romanii au fabricat casti cu doua benzi metalice rigide, dispuse in cruce cu intersectia in varful coifului, locul unde era aplicata de obicei lovitura. Nu s-a mai putut diminua efectul devastator al acestor arme.
Sabia scurta caracteristica dacilor. Aceasta arma de dimensiuni cuprinse intre marimea unui pumnal si a unei sabii mici, incovoiata ascutita pe exterior, se pare ca era foarte eficienta in lupta.
Sabia dreapta de marime medie cu garda dreptunghiulara se afla cu preponderenta in dotarea nobilimii.
Arma eficienta, folosita putin insa din cauza gabaritului mare
Ca si in cazul toporului maciuca era folosita in incaierarile accidentale, si nu pe campurile de lupta, ramanand insa arme foarte eficiente.
Uneori soldatii care nu faceau parte din armata permanenta, agricultori fiind, schimbau pozitia lamei coasei astfel incat aceasta facea un unghi de 180 de grade cu coada. Aceasta arma nu avea forta mare de lovire ca si falxul, dar fiind foarte ascutita intrau adanc in corp si retezau usor membre, coasa era foarte periculoasa deoarece nu omora dar producea grave rani care scotea definitiv adversarul din lupta. Acest rol al coasei s-a pastrat pana in evul mediu la taranii romani.
Arma aflata in dotarea cavaleriei, folosita in bataliile statice deoarece era greu de folosit dar in aceste cazuri era foarte eficienta. Ea era alcatuita din varf si coada. Varful era lucrat dintr-o singura bucata de fier si sunt de doua feluri: cu corpul in forma de frunza de salcie strabatut de o nervura mediana dubla sau cu lama ingusta si plata, fara nervura.
similara cu lancea ca si constructie, era insa de dimensiuni mai mici pentru a fi folosita de pedestrime, ca arma de aruncat cu mana sau cu balista.
Arma care a ajuns in armata dacica la performante deosebite, fiind manuita cu multa maiestrie de arcasi. Tehnicile de realizare a arcurilor (alegerea lemnului, fierberea lui pentru a-l incovoia) erau foarte dezvoltate, sagetile aveau trei tipuri de varfuri: majoritatea cu trei muchii, altele conice si cu doua muchii. Uneori inmuiate in otrava erau pastrate in tolba frumos ornamentata. Arcul cu o bataie in jurul a o suta de metri era folosit ca arma ofensiva atat in atacuri statice de catre pedestrime cat si in atacuri rapide de catre cavalerie, calaretii daci tragand foarte bine din goana calului.
Arma banuita ca foarte mult folosita in armata dacica dar neatesta, era alcatuita din saculetul pentru incarcatura si doua sfori din care una se lega de aratator iar cealalta se tinea intre degete eliberandu-se la momentul oportun pentru a elibera piatra. Aceasta arma de distanta avea avantajul munitiei care se afla din belsug.
Arma defensiva a dacilor era in marea majoritate a cazurilor de marime medie, de forma ovala, realizat din lemn si acoperit cu piele tare, rareori cu metal. S-au descoperit scuturi placate cu aur si frumos ornamentate, cel mai probabil, scuturi de parada. In partea centrala cu rezistenta minima era aplicata o semisfera de metal numita "umbo". Scuturile erau ornamentate cu diferite modele.
purtat mai mult de nobilime, era realizat din metal cu forma cilindrica pentru ricosarea sagetilor, si cel mai adesea cu ochi incrustati in dreptul fruntii si gauri pentru urechi, uneori cu protuberante pe partea superioara.
Asemanatoare cu modelul sarmatic, era purtata mai mult de cavalerie si mai putin de pedestrime.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


















