Marile Secrete si mosteniri ale Dacilor XIV

RELIGIA DACICA 

Daca pentru studiul arhitecturii arheologia a descoperit numeroase cetati si alte tipuri de locuinte, daca pentru studiul societatii exista arheologia si izvoarele vechi, daca pentru studiul evenimentelor istorice exista nenumarate izvoare istorice, pentru studiul religiei desi exista numeroase izvoare scrise, acestea suprind foarte putin din acest vast domeniu in plus foarte putini autori au fost in contact direct cu civilizatia geto-daca si inca mai putini au reusit sa inteleaga credintele stramosilor nostri. Cu toate acestea se poate face un tablou al religiei geto-dacilor. Cele mai importante aspecte ale acestui domeniu sunt zeitatile. Cele care se cunosc pana acum si cele mai importante sunt:

BENDIS

 Zeita din mitotlogia dacica adorata de stramosii nostri ca zeita a Lunii, a padurilor, a farmecelor, a noptii si poate ca zeita magiciana. Unele reprezentari plastica (precum bustul de bronz de la Piatra Rosie) o arata cu sani proeminenti ceea ce conduce la presupunerea ca era o zeita adorata in primul rand de femei de aceea este probabil sa fi fost patroana dragostei si maternitatii. Herodot mentioneaza zeita Bendis ca finnd imprumutata de traci de la daci. 

CAVALERUL TRAC

 

Tanar zeu al tracilor balcanici si danubieni, reprezentat calare, adesea in scene de vanatoare. Atributele si originea zeului sunt deocamdata obscure. Numit "Theos Heros"-stapan capetenie,mai apoi semizeu de origine muritoare iar in varinata romana, "Deus sanctus Heron", unele imagini ale calaretului trac sunt insotite de inscriptii unde numelui "Heron","Heros" ii urmeaza adesea diverse epitete: "Invictus"-Nebiruitul, "Aeternus"-Vesnicul, "Katahtonios"-Stapanul mortilor, "Ktistes"-intemeietorul de neamuri. mai des "Vetespios". Iconografia romaneasca l-a pastrat in chipul Sf.Gheorghe. 

DERZELAS

DERZELAS Zeu apartinand mitologiei daco-getice, avand un cult de origine autohtona. E considerat fie zeu al sanatatii, al energiei vitale (I.I.Russu) fie o divinitate subpamanteana (I.H.Crisan). Un templu al lui Derzelas s-a zidit la Histria in sec al III-lea ien. GEBELEIZIS: Zeu geto-dacic al cerului innourat si pluvial, diriguitor al furtunii si al fulgerelor, in onoarea sau impotriva caruia dacii trageau cu arcurile (dupa unii spre a purifica fata zeului ceresc risipindu-i norii, dupa altii spre a-i reprosa norii excesivi, aducatori de grindina si de trasnete primejdioase pentru paduri, gospodarii, grane si pentru vita de vie). Aceasta practica e inregistrata si in alte zone geografice, tirul aglomerat de sageti si strigatele masive puteau creea curenti de aeri ce risipeau norii. Gebeleizis e amintit numai de Herodot care il citeaza imediat dupa Zamolxis ceea ce a dus la false presupuneri ca cei doi s-ar confunda. In iconografia romaneasca s-a pastrat ca Sf.Ilie. 

KOGAIONON

Mitologicul munte dacic in care a fost sediul lui Zamolxis sau locuinta marelui preot dac. Semnalat de greci, muntele nu a fost identificat. Presupunerile au adus in discutie celebre varfuri muntoase ca Gugu, Ceahlaul, Dealul Gradistii, Omul, fiecare cu argumente pro si contra. Anumite asemanari semantice din unele izvoare grecesti impun prima ipoteza, semnificatia numelui il impune pe Omul, de asemenea Sfinxul din pare sa aiba o semnificatie deosebita. Dar toate sunt ipoteze romantice. Strabon scrie despre pestera de retragere a lui Zamolxis: "Tot asa si acest munte a fost recunoscut drept sacru si astfel il numesc si getii; numele lui, Kogaionon, era la fel cu al raului ce curgea alaturi."(Geografia,VII,3,5). Acest citat lanseaza o interesanta ipoteza: numele mai important al fi al raului dupa care a fost numit si muntele deci muntele este langa un rau insemnat (poate nu doar din punct de vedere al debitului). Deasemenea, se stie ca lui Zamolxe dacii i-au construit o locuinta mare in pestera, deci trebuie sa se mai gaseasca ruinele acestei locuinte in pestera. Autorii mentioneaza ca dacii isi numeau preotii "calatori prin nori" ceea ce propune pentru localizarea acestui munte un varf foarte inalt. Pestera mitica a lui Zamolxe ar fi putut sa aiba intortocheate galerii ceea ce ar explica disparitia lui.

PREOTII DACI

 kapnobatai

Sunt intalniti sub trei denumiri: kapnobatai, polistai si ktistai. Termenul de kapnobatai inseamna "cei care umbla prin nori". Aceasta denumire corespunde faptului ca preotii asceti traiau pe varfurile inalte mereu acoperite de nori si ceata. Polistai se traduce prin "intemeietorii de orase" ceea ce ar putea insemna ca aceasta casta preoteasca ar putea fi invatatori. In favoarea acestei ipoteze mai vine si faptul ca tribul din care provenea Isus "invatatorul", esenienii erau comparati cu polistaii daci. Ktistaii, "intemeietorii de neam", ar putea fi casta preoteasca care practica medicina. Se mai cunoaste existenta unei caste preotesti carora li se predica curajul de mici si care participau activ la lupte, Vezina fiind un exemplu celebru de preot prezent pe campul de lupta. 

ZAMOLXE

Controversele asupra personalitatii lui Zamolxe au inceput sa apara odata cu mentionarea lui de catre Herodot si continua pana azi. Se presupune ca in jurul anului 1400ien, acest dac pe nume Zamolxe a calatorit prin lume ajungand pana in Egipt ajungand sclav al lui Pitagora, desi Herodt este de parere ca Zamolxe a trait cu mult inainte de Pitagora. In peregrinarile sale, Zamolxe a acumulat multe invataturi in domeniul astronomiei, prevestirii, medicinii. Intors inapoi pe meleagurile natale, el a ajuns vicerege. Din aceasta pozitie a pus sa i se amenajeze o pestera pe muntele cunoscut mai tarziu sub denumirea de Kogaion. El s-a retras aici in solitudine, arar primind pe rege si pe fruntasii daci. Pentru a da o lectie poporului care se pare ca nu il mai asculta, el a disparut timp de patru ani, iar cand a revenit, poporul care isi daduse de seama de pierderea suferita, l-a zeificat. Zamolxe a ajuns sa fie considerat zeul cerului senin si al soarelui, el controland locurile unde ajungeau dacii dupa moarte, si cu numele caruia soldatii plecau la lupta. Religia dacica mai cuprindea cateva ritualuri care ajuta la definirea ei si care merita mentionate: Herodot a descris poporul dac ca "cei mai viteji si mai drepti" traci. Curajul soldatilor in lupta era dat de nepasarea in fata mortii stiind ca vor ajunge in imparatia lui Zamolxe. Soldatii plecau in lupta strigand numele zeului si mureau zambind cu numele aceluiasi zeu pe buze. 

Herodot

Un ritual tot pentru a stimula curajul soldatilor era sfintirea cu apa din Dunare. Se pare ca inainte de inceperea luptei fiecare soldat gusta apa din fluviu care era considerat sacru. Acest ritual este lapidar mentionat in izvoare dar merita a fi studiat. Dupa disparitia fizica a lui Zamolxe, contactul cu acesta se mentinea printr-un ritual de sacrificiu care decurgea astfel: la fiecare patru ani un ales din cei mai viteji, mai frumosi si mai inteligenti daci era aruncat in sus, el caznd in sulitele tinute in aer de alti patru daci. Acestuia inaninte de a muri primea rugamintile poporului pentru zeul lor. Daca solul murea, insemna ca zeul a primit doleantele. Daca insa mesagerul supravetuia, insemna ca zeul refuza solia si tanarul era apostrofat ca nu era demn de sarcina cu care fusese insarcinat. Acest ritual nu trebuie vazut ca unul barbar daca se are in vedere in primul rand ororile la care erau martori dacii in numeroasele razboaie pe care erau nevoiti sa le poarte, in aldoilea rand ca era un ritual care se petrecea la intervale mari de timp si al treilea rand ca acest ritual a fost mentionat o singura data, deci nu trebuie luat ca o certitudine. O alta caracteristica a religiei stramosilor nostri, la fel de enigmatica ca si religia in sine sunt locurile in care era practicata: sanctuarele. Acestea erau amplasate intotdeauna pe inaltimi, pe tease artificial amenajate, cel mai adesea langa cetati si ce este interesant nu in interiorul fortificatiei ci in afara acestora, ele fiind aparate mai mult de relief decat artificial. Aceste amplasari ofereau intotdeauna un colt de liniste, necesar meditatiei sau poate studiului, existand ipoteza ca aceste sanctuare erau folosite si ca scoala. Ele erau alcatuite din tamburi de andezit sau calcar, rar din alte tipuri de roci cand cele mentionate nu existau in imprejurimi. Acesti tamburi erau asezati de cele mai multe ori pe patru randuri de cate 13 tamburi. In marea majoritate a cetatilor mai existau si alte sanctuare cu aranjamente diferite ale tamburilor. Cea mai insemnata incinta sacra este cea din capitala Sarmizegetusa in care au existat in timpul lui Decebal un numar de 8 sanctuare din care doua erau de forma circulara si care prin aranjamentul blocurilor se parea ca indeplineau functia de calendar. 

ADRIAN BUCURESCU  

Despre ultimul Congres de dacologie 

De curand, la Bucuresti s-a desfasurat, timp de doua zile, al X-lea Congres International de Dacologie, cu titlul "Eminescu - 2009". Evenimentul a fost precedat de un spectacol de teatru si poezie, pe scena Gradinii de Vara, din parcul Herastrau, a Teatrului de Revista "Constantin Tanase", sustinut de Ansamblul Folcloric "Dacia" din Brasov, precum si de elevi din Botosani, Oradea si Buzau. In pofida zadufului, spectacolul de inalta tinuta artistica, prezentat de cunoscutul regizor Timotei Ursu, a fost urmarit de zeci de spectatori, de la prescolari pana la varstnici. 
Aceasta editie, cu numar rotund, a Congresului de Dacologie, a fost inchinata poetului national cu prilejul comemorarii a 120 de ani de la trecerea lui in eternitate.

Initiativa congreselor de dacologie apartine Fundatiei Dacia Revival International, cu sediul la New York, cu deosebire presedintelui ei, Napoleon Savescu, doctor in medicina dar si in istorie. E ciudat ca atat evocarea stramosilor nostri geto-daci cat si a poetului national pare a-i interesa mai mult pe romanii din strainatate decat pe cei din tara.Anul acesta, la 15 iunie, comemorarea lui Mihai Eminescu a fost anuntata in treacat de doua-trei posturi de radio si de televiziune, celelalte concentrandu-se pe vedete de doi bani, inclusiv din sfera politicii!

Stonehenge-ul Rasaritului

Cat despre daci se considera ca nu dau bine imaginii Romaniei, ca erau niste salbatici, ca e mai bine sa "ne tragem de la Ram" si, ce mai incolo si incoace, Dracula i-ar interesa mult mai mult pe straini decat ruinele Sarmizegetusei si ale altor monumente istorice, fie ele si sub egida UNESCO. In acest sens sta marturie situatia deplorabila a vestigiilor din vechile noastre cetati, mai cu seama a Sarmizegetusei, cea care a fost socotita de strainii pasionati de istorie a fi tot atat de interesanta ca si celebrul complex de la Stonehenge. Cu o sumbra presimtire, in "Odin si poetul" de Mihai Eminescu, Decebal intreaba: "Mai sta-nradacinata-n munti de piatra / Cu murii de granit, cu turnuri gote, / Cetatea-mi veche Sarmizegetusa?" Daca ar sti gloriosul rege dac ca aceasta este ignorata de arheologi, ca asa-zisii "turisti" o distrug in fiecare zi, incurajati de nepasarea autoritatilor. "Cum nu vii tu, Tepes doamne?" a intrebat candva poetul...

In acest context, primele congrese de dacologie au fost atacate furibund de catre unii istorici din tara, care au ametit si au asmutit si presa in aceasta delicata problema. Iata ca, in timp, intre poetul national si daci s-a creat o divina solidaritate, care, cu toata impotrivirea unora, nu va mai putea fi desfacuta niciodata.

Tablitele de la Tartaria

La acele prime congrese au participat si specialisti, nu doar amatori entuziasti de cu totul alte profesii. Intimidati de sefi si de colegi, amenitati cu excluderea din institutiile unde lucrau, unii dintre acesti specialisti nu au mai indraznit sa participe, nici cu comunicari, nici cu prezenta in sala. Au venit in continuare cei mai curajosi. Pe parcursul editiilor, au fost eliminati diletantii care, batand campii fara gratie, le dadeau apa la moara atat profesionistilor cat si jurnalistilor in goana dupa senzational. Participantii consecventi la congrese au fost incurajati de prezenta si comunicarile unor istorici din strainatate, fara prejudecati si, mai ales, cu serioase cunostinte in materie. 
 
Unul dintre ei este profesorul italian Marco Merlini, director al Prehistory Knowledge Project si membru al World Rock Art Academy Italia, ce se numara printre cei mai prestigiosi arheologi contemporani ai Europei. Profesorul italian este un impatimit al celebrelor tablite descoperite de cercetatorul clujean Nicolae Vlassa in anul 1961 in judetul Alba, la Tartaria. Marco Merlini a cercetat si osemintele descoperite de Vlassa la Tartaria, ajungand la concluzia ca scheletul este al unei femei, de 1,45 m inaltime, in varsta de 50-55 de ani, careia ii atribuie un rol religios, fiindca printre oase au fost gasite 23 de obiecte sacre, din care foarte importante sunt o ancora pentru tesut, niste bratari si niste statuete de divinitati. Osemintele au fost trimise la Universitatea din Roma pentru a verifica in laboratorul Departamentului de Geologie analiza cu Carbon 14. Datarea e foarte veche, in jur de 7.300 de ani! 
 
In anul 2004, vizitand Romania cu prilejul Congresului de Dacologie din acel an, prof. Marco Merlini a declarat: "Oasele, ca si tablitele sunt foarte vechi. Acum este o certitudine. Acum este randul nostru sa gandim ca scrierea a inceput in Europa cu doua mii de ani inaintea Sumerului. In Romania avem o comoara imensa, dar ea nu apartine numai Romaniei ci intregii Europe. Doresc sa incerc un proiect despre civilizatia Dunarii, pentru ca identitatea Europei a inceput cu Dunarea. Trebuie sa cream o Europa culturala, sa ne gandim ca de-a lungul Dunarii a inceput o civilizatie importanta cu aproape opt mii de ani in urma, o societate nu mai putin importanta decat cele din Egipt sau din Mesopotamia. Cred ca acum este timpul sa demaram acest proiect de care spuneam, un proiect despre importanta civilizatiei Dunarii". Marturisesc ca, in desele peregrinari prin tara, am intalnit mai multi istorici, arheologi si muzeografi care impartasesc opiniile lui Marco Merlini si ale altor cercetatori straini, dar le e teama sa-si marturiseasca acordul in public!

In vara anului 2003, la Tartaria a fost dezvelit un monument ridicat de Fundatia Dacia Revival International. Superb acest gest inchinat celei mai vechi scrieri de pe Pamant! Ce-ar fi daca Ministerul Culturii si Cultelor ar infiinta un mare muzeu, chiar la Tartaria, inchinat  scrisului, fara de care o cultura este greu de inchipuit? Nu merita acest spatiu deosebit un sanctuar  al pictogramelor si al literelor, unic in lume?
Rugaciunea unui dacIlustrand temele altor congrese de dacologie, tot Fundatia Dacia Revival International a ridicat o statuie de bronz, la Orastie, reprezentandu-l pe marele rege Buerebista, si un bust de marmura al lui Nicolae Densusianu, la Densus. Nu doar comemorarea poetului a facut ca recentul congres sa-i fie inchinat ci si pasiunea consecventa a poetului pentru trecutul nostru mai indepartat. Luptator neostenit in favoarea specificului nostru national, el a scris intr-un articol: "Totul trebuie dacizat oarecum de-acuma-nainte in Romania!" Nemultumit de stirile prea firave, pe atunci, despre trecutul mai indepartat al istoriei noastre, Eminescu suplineste cu superba lui imaginatie absenta multor izvoare si inchipuie scene din vremea Daciei Felix, pe care o vede ca pe un Rai. 
 
Nicaieri ca in "Memento mori", cu subtitlul "Panorama desertaciunilor", nu mai intalnim in vreo alta mare literatura imagini de Paradis, infatisand o imparatie ca aceea a zanei Dochia, unde curg "rauri argintoase" si stralucesc "dumbravi de aur", "codri de argint" si "paduri de-arama rosa". Palatul divin al imparatesei Dochia cuprinde "paduri de flori, caci mari-s florile ca salcii pletoase". si poemele "Sarmis" si "Gemenii" recreeaza istoria putin cunoscuta a Daciei, unde asistam la intamplari cutremuratoare, in genul anticelor tragedii elene. "Rugaciunea unui dac" reinnoada la randul ei vechi legaturi intre religia inzilor si cea a tracilor. Arald, eroul din poemul "Strigoii", cere ajutorul ultimului mare preot dac pentru a o revedea pe Maria, iubita moarta. La randul lui, preotul il invoca pe Zamolxe, maretul zeu, care doar el ii mai poate ajuta pe cei doi indragostiti sa se revada. 
 
Admirator al regelui Decebal, poetul incepuse sa scrie o epopee si o drama care il au ca personaj principal pe eroul dacilor. De-ar fi stiut  ca pe locul gospodariei parintesti de la Ipotesti a fost candva un sat al dacilor liberi! In pamantul caseimemoriale de acolo a fost descoperita o vatra dacica si mai multe obiecte apartinand culturii carpo-dacilor.
La urma urmelor, ce li se poate reprosa dacilor?  Pana acum nu s-a dovedit nici macar ca ar fi avut sclavi, cum au avut alte popoare mai "civilizate", contemporane cu ei!24 iulie 2009 Romania Libera