Urmasii dacilor, copiii orfani ai istoriei

Hutulii sunt un trib vechi de munte, risipiti de-a lungul Carpatilor, incepand din Polonia si pana in Maramures si Bucovina. In tara, ei pot fi gasiti la Moldovita, Argel, Breaza, Moldova Sulita, valea Suhei (zona Ostrei), Carlibaba, si in zona Maramuresului, unde sunt din ce in ce mai putini, fiind asimilati de ucraineni.
Hutulul Balabasciuc vorbeste cu patos referitor la originile inaintasilor si la diferenta dintre ei si ruteni: „Unii sustin ca hutulii ar fi neam slav, altii, printre care si Mihai Eminescu, considerau ca hutulii sunt daci liberi, slavizati in decursul istoriei, varianta pe care si eu o imbratisez, pentru ca hutulii s-au considerat intotdeauna un popor liber, n-au avut un conducator. Insa ei sunt cunoscuti ca etnie, desi, oficial, nu sunt recunoscuti. Austriecii, cand au venit 1776, in Bucovina, au facut distinctie intre hutuli si ruteni. Rutenii erau ucraineni, hutulii erau niste oameni de la munte, oameni liberi“.
Desi se aseamana cu rutenii la vorba, hutulii se deosebesc de acestia prin fizionomie si religie. Ei vorbesc un dialect, format din cuvinte romanesti, cuvinte ucrainene si cuvinte nemtesti. Prin port, traditii si obiceiuri, se aseamana mult cu romanii.
„Hutulii sunt copiii orfani ai istoriei. Orfani, pentru ca nu isi stiu originile. O alta similitudine intre daci si hutuli este aceea ca nu si-au scris istoria. Nu au avut dorinta de a-si pastra istoria, identitatea, memoria stramosilor, si de a-si cultiva originile“, este de parere scriitorul Balabasciuc, potrivit ziarullumina.ro.
Si continua: „Hutulul, prin felul lui de-a fi, este omul momentului. El traieste clipa. Nu se gandeste ce a fost ieri sau ce va fi maine. Daca astazi i-a fost bine si e multumit, totul este bine. El nu primeste lumea in ansamblul ei, el o priveste punctual. Am ce manca? Am ce bea? Atunci este foarte bine. Si ii numesc copii, pentru ca sunt niste oameni de o candoare deosebita, in ciuda aspectului matahalos, semn al sanatatii de fier“.